• vezi cate un “om de afaceri” (sau macar agent de vanzari, anyway, unul care se ocupa cu bani si care in general incearca sa-ti vanda ceva sau sa-ti cumpere ceva ca sa vanda mai departe) care seamana leit, ca vestimentatie si atitudine, cu un chelner.
• de ce ma mir, de fapt? la urma urmei, si el vine cu… produsul lui, exact ca un garcon, pe tava. doar ca produsul nu e un snitel. atat.
• imi plac oamenii “de comert” care, in ciuda hainelor stas si rigide, reusesc sa fie naturali, sa te faca, cumva, sa nu simti rigiditatea. si, desigur, imi plac cei care fac afaceri in haine lejere, degajati, fara incorsetari de vreun fel. cred ca astia sunt si cei mai eficienti.
